Rugă toamnei

Adio frunză arămie
ce bucuri ochii călători
blestemul tău, curând, re-nvie
eu te alung din viaţă-mi, mori!

Fă loc întinderii de alb,
şi crivăţului rece,
dispari din geamuri de balcon
şi lasă frigul să te-nghţe;

Te du spre alte lumii, mai calde,
unde culoarea să ţi-o schimbi,
aici, acum, nu-i loc de tine
te cer plecată mii şi mii.

Strada Întunecată

În fiecare zi pe strada întunecată
văd zeci de feţe triste,
ce soarta şi-o aşteaptă;
Văd îngerii călări pe ramură de brad
şi demonii valsând printre lacrimi ce cad,
în fiecare zi pe strada întunecată.

E jale şi chin în Lumea Cea Mare,
dureri şi suspine se cântă sub soare
Eroul principal poate e om de rand,
poate-i rege, primar sau poate olar,
dar cel mai adesea  
un biet pensionar...
şi e jale şi chin în Lumea Cea Mare.

Mulţimea prezentă  tremură mut
de gerul cel aspru, ori de soarele crud,
de starea morbidă ce-o impune momentul
când moartea-şi ascute din nou instrumentul,
când îngeri şi demoni se luptă-n văzduh
pentru un suflet în plus
pe-a lor listă de cruci,
mulţimea prezentă tremură mut...

Ecou

 În umbra lumii a tot cuprinzătoare
 se văd în depărtări sclipind,
 Lumini ce luptă cu ardoare
 să nu le stingă crudul infinit;

 Dar lupta-i grea şi inegală,
 căci întunericul perfid
 învingator în alte lupte colosale
 pare acum că e de neclintit;

 Războiul lung şi dureros...
 Dar orice bătălie,
 Pentru lumină-i de folos
 în anii ce-or să vie!

Defect

Să mă -nţeleg aş vrea şi eu
În unele momente,
Când ochii-mi văd plăcerea
Dar mintea-mi joacă feste;

Când totul e pe tavă
Şi eu refuz tacit
Ştiind că pradă este
De ce să nu profit?

Şi să mă joc cu soarta
Ca -ntrun harem turcesc
Oftând că vine vremea
Pe rând să le jelesc ...

Dar asta-s eu până la urmă
Sunt cel sortit nefericirii,
În încercarea mea nebună
De a-nvăţa taina iubirii.

Jocul

Privind în zare,făra rost
Adesea simt cu jale,
Că lumea toată-i un joc prost
Iar noi, pionii din dotare

Gata să ne sacrificăm, grăbiţi
Să ne mutăm pe planşă,
Sfârşim adesea umiliţi
Jucându-ne ultima şansă;

Căci din dorinţa de câştig
Mutăm cu disperare
Uitând că jocul e cu reguli
Şi de greşim, ne doare;

Abuzând de combinaţii
Ce par să facă totul mai uşor,
Ieşim învinşi, şi noi, la fel ca alţii
Că jocul asta n-are învingător.

Dorinţă

În noaptea asta neagră şi geroasă
mi-e teamă parcă ochii să-i închid,
să nu cumva s-apară vreo năpastă
din gândul meu să te alunge-n frig;

Căci tot ce vreau când noaptea vine
şi somnul mă ademeneşte lin,
e să transform gândul la tine
în vis de ideal sublim;

să trec prin noapte ne-nfricat,
să mă salvez prin tine
de întunericul deşart
ce-l simt acum în mine;

şi-n zori când ochii îi deschid
ştiind că-mi eşti aproape
să-nving timida mea trăire
să pot să trec la fapte.

De-ar fi

De-ar fi să strâng domniţă
În inima-mi zglobie,
Glasul tău angelic
Ce sufletu-mi adie;

Aş umple acele locuri
Ce-n timp au pustiit,
Aş scrie o nouă foaie
Din visul meu timid;

Aş ridica în ea
Castel pentru iubire,
Şi tron din răsuflarea mea
Ţi-aş face numai tie;

Aş fi un rege mândru
De-a lui împărăţie
Ce n-ar trăda vreodată
A lumii bogăţie.

La prima vedere

Când prima oară chipul ţi-am zărit;
Păreai foarte timidă,
Iar eu n-am îndrăznit
Să vin, măcar spre tine
Să-ţi spun cum mă numesc,
C-aşa sunt eu fetiţo
Singur, mă amăgesc...

Când prima oară vocea-ţi m-a surprins
Am tresărit în grabă de un fior atins,
Când glasul tău subţire
În suflet mi-a ajuns
Am încercat zadarnic, să strig
Să mă auzi...

Dar strigătu-mi lăuntric
Nu a-ndrăznit să evadeze,
Ş-un zâmbet cald ţi-am aruncat
Sperând, nebun, c-o să conteze.

Oare a contat, oare-ai văzut,
Oare şi eu ţi-oi fi plăcut?
Aceste întrebari mă mistuie mocnit
Căci asta s-a `ntâmplat fetiţo
În prima zi când te-am zărit.