Rugă toamnei

Adio frunză arămie
ce bucuri ochii călători
blestemul tău, curând, re-nvie
eu te alung din viaţă-mi, mori!

Fă loc întinderii de alb,
şi crivăţului rece,
dispari din geamuri de balcon
şi lasă frigul să te-nghţe;

Te du spre alte lumii, mai calde,
unde culoarea să ţi-o schimbi,
aici, acum, nu-i loc de tine
te cer plecată mii şi mii.

Strada Întunecată

În fiecare zi pe strada întunecată
văd zeci de feţe triste,
ce soarta şi-o aşteaptă;
Văd îngerii călări pe ramură de brad
şi demonii valsând printre lacrimi ce cad,
în fiecare zi pe strada întunecată.

E jale şi chin în Lumea Cea Mare,
dureri şi suspine se cântă sub soare
Eroul principal poate e om de rand,
poate-i rege, primar sau poate olar,
dar cel mai adesea  
un biet pensionar...
şi e jale şi chin în Lumea Cea Mare.

Mulţimea prezentă  tremură mut
de gerul cel aspru, ori de soarele crud,
de starea morbidă ce-o impune momentul
când moartea-şi ascute din nou instrumentul,
când îngeri şi demoni se luptă-n văzduh
pentru un suflet în plus
pe-a lor listă de cruci,
mulţimea prezentă tremură mut...

Ecou

 În umbra lumii a tot cuprinzătoare
 se văd în depărtări sclipind,
 Lumini ce luptă cu ardoare
 să nu le stingă crudul infinit;

 Dar lupta-i grea şi inegală,
 căci întunericul perfid
 învingator în alte lupte colosale
 pare acum că e de neclintit;

 Războiul lung şi dureros...
 Dar orice bătălie,
 Pentru lumină-i de folos
 în anii ce-or să vie!

Defect

Să mă -nţeleg aş vrea şi eu
În unele momente,
Când ochii-mi văd plăcerea
Dar mintea-mi joacă feste;

Când totul e pe tavă
Şi eu refuz tacit
Ştiind că pradă este
De ce să nu profit?

Şi să mă joc cu soarta
Ca -ntrun harem turcesc
Oftând că vine vremea
Pe rând să le jelesc ...

Dar asta-s eu până la urmă
Sunt cel sortit nefericirii,
În încercarea mea nebună
De a-nvăţa taina iubirii.

Jocul

Privind în zare,făra rost
Adesea simt cu jale,
Că lumea toată-i un joc prost
Iar noi, pionii din dotare

Gata să ne sacrificăm, grăbiţi
Să ne mutăm pe planşă,
Sfârşim adesea umiliţi
Jucându-ne ultima şansă;

Căci din dorinţa de câştig
Mutăm cu disperare
Uitând că jocul e cu reguli
Şi de greşim, ne doare;

Abuzând de combinaţii
Ce par să facă totul mai uşor,
Ieşim învinşi, şi noi, la fel ca alţii
Că jocul asta n-are învingător.

Dorinţă

În noaptea asta neagră şi geroasă
mi-e teamă parcă ochii să-i închid,
să nu cumva s-apară vreo năpastă
din gândul meu să te alunge-n frig;

Căci tot ce vreau când noaptea vine
şi somnul mă ademeneşte lin,
e să transform gândul la tine
în vis de ideal sublim;

să trec prin noapte ne-nfricat,
să mă salvez prin tine
de întunericul deşart
ce-l simt acum în mine;

şi-n zori când ochii îi deschid
ştiind că-mi eşti aproape
să-nving timida mea trăire
să pot să trec la fapte.

De-ar fi

De-ar fi să strâng domniţă
În inima-mi zglobie,
Glasul tău angelic
Ce sufletu-mi adie;

Aş umple acele locuri
Ce-n timp au pustiit,
Aş scrie o nouă foaie
Din visul meu timid;

Aş ridica în ea
Castel pentru iubire,
Şi tron din răsuflarea mea
Ţi-aş face numai tie;

Aş fi un rege mândru
De-a lui împărăţie
Ce n-ar trăda vreodată
A lumii bogăţie.

La prima vedere

Când prima oară chipul ţi-am zărit;
Păreai foarte timidă,
Iar eu n-am îndrăznit
Să vin, măcar spre tine
Să-ţi spun cum mă numesc,
C-aşa sunt eu fetiţo
Singur, mă amăgesc...

Când prima oară vocea-ţi m-a surprins
Am tresărit în grabă de un fior atins,
Când glasul tău subţire
În suflet mi-a ajuns
Am încercat zadarnic, să strig
Să mă auzi...

Dar strigătu-mi lăuntric
Nu a-ndrăznit să evadeze,
Ş-un zâmbet cald ţi-am aruncat
Sperând, nebun, c-o să conteze.

Oare a contat, oare-ai văzut,
Oare şi eu ţi-oi fi plăcut?
Aceste întrebari mă mistuie mocnit
Căci asta s-a `ntâmplat fetiţo
În prima zi când te-am zărit.

Sfârşit

Chiar dacă a vieţii nebunie
A luat sfârşit pentru-n moment,
Tu să nu uiţi femeie dragă
Că-n viaţa ta am fost prezent;

De am fost bun, de am fost rău
De lumea ti-am mânjit-o
Cu felul meu,rebel, de a fi
Să nu regreţi iubito;

Aşa sunt eu puţin vulgar
Şi poate mult prea rece
Dar pentru mine e banal
Ce-i pentru alţii "rege".

Război în "Anotimp"

Codrul mut a devenit,
Mai auzi doar vânt cumplit
Ce loveşte fără teamă,
Frunza pomului şi-o îndeamnă
În faţa lui să -ngenunchieze
Fiindcă-i sol trimis de Iarnă
Pentru a da lumii de veste
Că oştirea-i pregătită,
Şi de Toamna nu cedează
Şi netrebnicii, cutează
Capul iute sa nu-l plece
În faţa Măriei sale;

Atunci viscol şi îngheţ
Vor fi comandanţi de oaste,
Ş-or lovii lumea speriată
Munţi de nea vor înşira
Obligând Toamna slăbită
Să cedeze într-o clipită,
Şi să plece în departări
Că acum conducătoare
A coroanei purtătoare
Şi regină-n "Anotimp"
E învingatoarea Iarnă;
Ce urmează să-şi aştearnă
Peste lumea cucerită
Alba-i pătură cumplită.

Particip la MBA

Cica blogu` l-am înscris
La concursul astfel zis
MBA, ce zice aşa
Că particip doar de scriu
Pe-al meu blog în 2 zile
Fraza ce acuma vine :

"Medias Blog Awards 2011 este un concurs organizat de Dianthus Medias cu sprijinul Centrului de Documentare Gaze Naturale Medias, Blogal Initiative, Dafora Turism, Mediasinfo.ro, Mediaslive.ro, Big Pizza, Contrast Publicitate si Feri Teglas Blog"

Iată că m`am conformat
Sper să fiu şi validat
Să particip cu onoare
Langă bloggeri de valoare!

Sunt sigur

Sunt sigur că în a ta viaţă
Simţi uneori că eşti pierdut
Şi parcă ghemul tău de aţă
E încurcat, cum n-ai crezut;

Sunt sigur c-ai trăit momente
Ce lumea nu le-a înţeles
Când căutai adesea semne
Ce vieţii tale să dea sens;

Sunt sigur că -ncerci mereu
Să demonstrezi celor din jur
Că nu eşti doar un biet lacheu
Ci un mare domn, făr` de cusur;

Sunt sigur ca trecând pe aici
Te vei simţii mai uşurat
Aflând că nu eşti totuşi singur
Că multi la fel ca tine au luptat.

Odă iernii

Uite vara a venit
Şi iarna e departe,
Iar eu sunt parcă pustiit
De zumzetul din noapte;

Lumea parcă a înviat
Dă semne că există,
Iar eu nu pot sta nici în pat
De caldul ce persistă;

Mi-e dor de pătura de nea
De gerul de afară,
De serile lângă perdea,
Cu oameni de zăpadă;

Aş vrea să văd din nou pe stradă
Oameni grăbiţi şi-nfriguraţi
M-am săturat de mascaradă
Ş-atâţia oameni tatuaţi;

Mai bine beau un ceai
În camera-mi călduţă,
Decât să merg prin parc
Şi să-l aud pe Guţă;

Dar tot ce am eu de făcut
E să aştept schimbarea,
O!iarnă, te doresc nespus,
Iar asta îti e, chemarea!

Ploaia

Când ploaia cea rece
Trupu-mi îmbie,
Când vântul cel aspru
Prin păr îmi adie,
Când picuri din cer
Lovesc, fără rană
Pe corpu-mi plăpând
Ce aburi emană;

Când ochi-mi albaştrii
De fulger se tem,
Când păsări speriate şi ude
Stau ghem;
Atunci pe pământ
E o nouă furtună
Ce poate ne-aduce
O viaţă mai bună.

Scrisoare nebună

Şi daca-lumii nebunie
Ar fi s-o cânt la nesfârşit
Nu mi-ar ajunge viaţa toată;
Şi nici nu cred că-s nevoit
Să dau astfel de importanţă
Unor greşeli, prea omeneşti,
Urcând pe treapta vieţii mele
Aceste lucruri nefireşti;

Dar cine e nebun, de fapt,
Şi ce înseamnă nebunia?
O fi doar un concept banal
Care divide omenirea?
Există oare înţelepţi,
Sau doar nebuni inteligenţi?
Există oare visători,
Sau doar nebuni încrezători?
Există-n lume ierarhie
Sau ş-asta e o nebunie?

Eii...cum o fi pe acest pământ,
Nu cred că voi ştii eu vreodată
Şi nici nu cred că ar conta,
Când viata-mi plină de păcate
Din nebunie va scăpa.


PS: Vă spun un mic secret acum,
Acest poem, de-i rau sau bun
Este semnat de un nebun!

La concert!

Stau şi ascult cum
Viaţa trece printre notele de Fa
Şi cum sufletu-mi se unge
Cu acorduri dulci de La;

Şi doar vântul ce adie
Mă face să nu visez
Că în astă seară plină
Eu cu notele dansez ;

Dar uite concertu-i gata
Şi mi iar sufletul gol,
De acorduri, note, game
O să-mi fie mereu dor.

Rugă

Când toată a lumii răsuflare
În a Ta casă va veni
Îndură-te mărite Doamne
Fi blând, şi nu ne osândii

Ne-ai dat o viaţă să trăim
Prin multele păcate
Iar noi, umilii Tăi copii
Le-am făptuit pe toate

Fi blând şi iartă-ne greşeala
Căci noi destul ne pedepsim
Uitând că viaţa-i trecatoare
Şi vine o vreme când murim.

Nebunia dimineţii

Când dimineaţa mă trezesc
Cu soarele deodată,
Îmi vine aşa un dor nebun
Să plec pe munţi îndată

Să fiu acolo sus, cu el
Să-i simt suav arsura,
Să uit ca totu-i efemer,
S-ascult timid natura;

Să râd, când trupu-mi obosit
A merge nu mai poate
Căci sunt părtaş neosândit
La toate aceste fapte.

Întrebări

Poate că-n viaţă joc un rol,
Poate-s doar un trecător,
Sau poate nu însemn nimic
Ori sunt prea mare, ori prea mic...

Dar dacă-s rolul principal,
Şi nu un călător banal
N-ar fi bine să profit?
Să duc tot la bun sfârşit?

Întrebări îmi pun mereu
Ori când e bine, ori poate rău,
Dar un răspuns rapid n-aştept
Fără să fac ceva concret:
Nu vreau şi nu aştept nimic
Chiar de-s prea mare, ori prea mic...

Memento mori!

Când inima va înceta să mai bată,
Când ochii îmi vor sta fix, în cap,
Mulţi vor venii ca să vađă
Cum moartea îmi va pune capac;

Când trupu-mi rece va sta nemişcat,
Când sânge a-ncetat să mai curgă,
Când moartea la braţu-i ma luat
Mulţi vor venii să mă plângă;

Când tot ce rămâne din mine
E leşu-mi lipsit de putere,
Când sufletul mă va lăsa,
Voi fi o altă amintire
Ce timpul o va îngropa!