Ecou

 În umbra lumii a tot cuprinzătoare
 se văd în depărtări sclipind,
 Lumini ce luptă cu ardoare
 să nu le stingă crudul infinit;

 Dar lupta-i grea şi inegală,
 căci întunericul perfid
 învingator în alte lupte colosale
 pare acum că e de neclintit;

 Războiul lung şi dureros...
 Dar orice bătălie,
 Pentru lumină-i de folos
 în anii ce-or să vie!

Defect

Să mă -nţeleg aş vrea şi eu
În unele momente,
Când ochii-mi văd plăcerea
Dar mintea-mi joacă feste;

Când totul e pe tavă
Şi eu refuz tacit
Ştiind că pradă este
De ce să nu profit?

Şi să mă joc cu soarta
Ca -ntrun harem turcesc
Oftând că vine vremea
Pe rând să le jelesc ...

Dar asta-s eu până la urmă
Sunt cel sortit nefericirii,
În încercarea mea nebună
De a-nvăţa taina iubirii.

Jocul

Privind în zare,făra rost
Adesea simt cu jale,
Că lumea toată-i un joc prost
Iar noi, pionii din dotare

Gata să ne sacrificăm, grăbiţi
Să ne mutăm pe planşă,
Sfârşim adesea umiliţi
Jucându-ne ultima şansă;

Căci din dorinţa de câştig
Mutăm cu disperare
Uitând că jocul e cu reguli
Şi de greşim, ne doare;

Abuzând de combinaţii
Ce par să facă totul mai uşor,
Ieşim învinşi, şi noi, la fel ca alţii
Că jocul asta n-are învingător.

Dorinţă

În noaptea asta neagră şi geroasă
mi-e teamă parcă ochii să-i închid,
să nu cumva s-apară vreo năpastă
din gândul meu să te alunge-n frig;

Căci tot ce vreau când noaptea vine
şi somnul mă ademeneşte lin,
e să transform gândul la tine
în vis de ideal sublim;

să trec prin noapte ne-nfricat,
să mă salvez prin tine
de întunericul deşart
ce-l simt acum în mine;

şi-n zori când ochii îi deschid
ştiind că-mi eşti aproape
să-nving timida mea trăire
să pot să trec la fapte.

De-ar fi

De-ar fi să strâng domniţă
În inima-mi zglobie,
Glasul tău angelic
Ce sufletu-mi adie;

Aş umple acele locuri
Ce-n timp au pustiit,
Aş scrie o nouă foaie
Din visul meu timid;

Aş ridica în ea
Castel pentru iubire,
Şi tron din răsuflarea mea
Ţi-aş face numai tie;

Aş fi un rege mândru
De-a lui împărăţie
Ce n-ar trăda vreodată
A lumii bogăţie.

La prima vedere

Când prima oară chipul ţi-am zărit;
Păreai foarte timidă,
Iar eu n-am îndrăznit
Să vin, măcar spre tine
Să-ţi spun cum mă numesc,
C-aşa sunt eu fetiţo
Singur, mă amăgesc...

Când prima oară vocea-ţi m-a surprins
Am tresărit în grabă de un fior atins,
Când glasul tău subţire
În suflet mi-a ajuns
Am încercat zadarnic, să strig
Să mă auzi...

Dar strigătu-mi lăuntric
Nu a-ndrăznit să evadeze,
Ş-un zâmbet cald ţi-am aruncat
Sperând, nebun, c-o să conteze.

Oare a contat, oare-ai văzut,
Oare şi eu ţi-oi fi plăcut?
Aceste întrebari mă mistuie mocnit
Căci asta s-a `ntâmplat fetiţo
În prima zi când te-am zărit.

Sfârşit

Chiar dacă a vieţii nebunie
A luat sfârşit pentru-n moment,
Tu să nu uiţi femeie dragă
Că-n viaţa ta am fost prezent;

De am fost bun, de am fost rău
De lumea ti-am mânjit-o
Cu felul meu,rebel, de a fi
Să nu regreţi iubito;

Aşa sunt eu puţin vulgar
Şi poate mult prea rece
Dar pentru mine e banal
Ce-i pentru alţii "rege".

Război în "Anotimp"

Codrul mut a devenit,
Mai auzi doar vânt cumplit
Ce loveşte fără teamă,
Frunza pomului şi-o îndeamnă
În faţa lui să -ngenunchieze
Fiindcă-i sol trimis de Iarnă
Pentru a da lumii de veste
Că oştirea-i pregătită,
Şi de Toamna nu cedează
Şi netrebnicii, cutează
Capul iute sa nu-l plece
În faţa Măriei sale;

Atunci viscol şi îngheţ
Vor fi comandanţi de oaste,
Ş-or lovii lumea speriată
Munţi de nea vor înşira
Obligând Toamna slăbită
Să cedeze într-o clipită,
Şi să plece în departări
Că acum conducătoare
A coroanei purtătoare
Şi regină-n "Anotimp"
E învingatoarea Iarnă;
Ce urmează să-şi aştearnă
Peste lumea cucerită
Alba-i pătură cumplită.