joi, 30 decembrie 2010

Amorul meu

Amorul meu cel fară noimă
Mereu îmi dă bătăi de cap,
Şi cât aş fi eu de puternic
Oricât m-aş crede de bărbat,
Mă amăgeşte şi mă-ndeamnă
Să le aduc pe toate-n pat!

Veni-vor oare înapoi
Zilele pline de iubire?
Putea-voi oare, eu din nou
Să-mi umplu gândul doar cu una?

Vreau să am din nou puterea
Să spun, nu, altei femei
Să trec de ea, fără să-mi pese
Cât de frumoşi sunt ochii ei.

10 comentarii:

  1. 'si timpu sa mai compui ceva! La Multi Ani !!

    RăspundețiȘtergere
  2. ,,sa e aduc pe toate-n pat" versul e mortal! super tare poezia! si app La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  3. la multi ani! ueii poezia asta ma reprezinta de ceva timp incoace:D

    RăspundețiȘtergere
  4. La circ…
    Un accident banal –
    Un acrobat,
    Un salt mortal
    Şi…
    Acrobatul nu s-a mai sculat…

    Alămurile din orchestră au tăcut,
    Iar clovnii din arenă au ţipat…
    Dar publicul din staluri n-a crezut
    Că poate fi şi-un accident adevărat
    Şi-a fluierat…
    Zadarnic-
    Mortul n-a mai înviat…

    Păcat de el ! …
    Era un tânăr acrobat frumos,
    Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
    De care publicul se minuna,
    Când îl vedea – ndoit ca un inel.

    Sau când bara fixă se învârtea
    Ca o morişcă de cafea
    Cu balerina lângă el ! …

    Dar balerina nu-l iubea !…

    Povestea lui ?
    Hm ! …
    Povestea mea-
    A mea
    A ta
    Şi-a altora ! …

    Acelaşi accident de circ, banal…
    O zi relache,
    Şi – apoi, la fel,
    Cu-aceeaşi balerina lângă el
    Alt acrobat …
    Alt salt mortal !…

    RăspundețiȘtergere
  5. @yoyo: Ion Minulesc - Ultima ora! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  6. @yoyo: suntem toti niste acrobati, sunt toate niste balerine, toti cei din jurul meu sunt publicul, iar viata este circul ...cam asta am inteles :D

    RăspundețiȘtergere