Adio frunză arămie
ce bucuri ochii călători
blestemul tău, curând, re-nvie
eu te alung din viaţă-mi, mori!
Fă loc întinderii de alb,
şi crivăţului rece,
dispari din geamuri de balcon
şi lasă frigul să te-nghţe;
Te du spre alte lumii, mai calde,
unde culoarea să ţi-o schimbi,
aici, acum, nu-i loc de tine
te cer plecată mii şi mii.
vineri, 9 noiembrie 2012
duminică, 28 octombrie 2012
Strada Întunecată
În fiecare zi pe strada întunecată
văd zeci de feţe triste,
ce soarta şi-o aşteaptă;
Văd îngerii călări pe ramură de brad
şi demonii valsând printre lacrimi ce cad,
în fiecare zi pe strada întunecată.
E jale şi chin în Lumea Cea Mare,
dureri şi suspine se cântă sub soare
Eroul principal poate e om de rand,
poate-i rege, primar sau poate olar,
dar cel mai adesea
un biet pensionar...
şi e jale şi chin în Lumea Cea Mare.
Mulţimea prezentă tremură mut
de gerul cel aspru, ori de soarele crud,
de starea morbidă ce-o impune momentul
când moartea-şi ascute din nou instrumentul,
când îngeri şi demoni se luptă-n văzduh
pentru un suflet în plus
pe-a lor listă de cruci,
mulţimea prezentă tremură mut...
văd zeci de feţe triste,
ce soarta şi-o aşteaptă;
Văd îngerii călări pe ramură de brad
şi demonii valsând printre lacrimi ce cad,
în fiecare zi pe strada întunecată.
E jale şi chin în Lumea Cea Mare,
dureri şi suspine se cântă sub soare
Eroul principal poate e om de rand,
poate-i rege, primar sau poate olar,
dar cel mai adesea
un biet pensionar...
şi e jale şi chin în Lumea Cea Mare.
Mulţimea prezentă tremură mut
de gerul cel aspru, ori de soarele crud,
de starea morbidă ce-o impune momentul
când moartea-şi ascute din nou instrumentul,
când îngeri şi demoni se luptă-n văzduh
pentru un suflet în plus
pe-a lor listă de cruci,
mulţimea prezentă tremură mut...
vineri, 24 august 2012
Ecou
În umbra lumii a tot cuprinzătoare
se văd în depărtări sclipind,
Lumini ce luptă cu ardoare
să nu le stingă crudul infinit;
Dar lupta-i grea şi inegală,
căci întunericul perfid
învingator în alte lupte colosale
pare acum că e de neclintit;
Războiul lung şi dureros...
Dar orice bătălie,
Pentru lumină-i de folos
în anii ce-or să vie!
se văd în depărtări sclipind,
Lumini ce luptă cu ardoare
să nu le stingă crudul infinit;
Dar lupta-i grea şi inegală,
căci întunericul perfid
învingator în alte lupte colosale
pare acum că e de neclintit;
Războiul lung şi dureros...
Dar orice bătălie,
Pentru lumină-i de folos
în anii ce-or să vie!
marți, 6 martie 2012
Defect
Să mă -nţeleg aş vrea şi eu
În unele momente,
Când ochii-mi văd plăcerea
Dar mintea-mi joacă feste;
Când totul e pe tavă
Şi eu refuz tacit
Ştiind că pradă este
De ce să nu profit?
Şi să mă joc cu soarta
Ca -ntrun harem turcesc
Oftând că vine vremea
Pe rând să le jelesc ...
Dar asta-s eu până la urmă
Sunt cel sortit nefericirii,
În încercarea mea nebună
De a-nvăţa taina iubirii.
În unele momente,
Când ochii-mi văd plăcerea
Dar mintea-mi joacă feste;
Când totul e pe tavă
Şi eu refuz tacit
Ştiind că pradă este
De ce să nu profit?
Şi să mă joc cu soarta
Ca -ntrun harem turcesc
Oftând că vine vremea
Pe rând să le jelesc ...
Dar asta-s eu până la urmă
Sunt cel sortit nefericirii,
În încercarea mea nebună
De a-nvăţa taina iubirii.
miercuri, 29 februarie 2012
Jocul
Privind în zare,făra rost
Adesea simt cu jale,
Că lumea toată-i un joc prost
Iar noi, pionii din dotare
Gata să ne sacrificăm, grăbiţi
Să ne mutăm pe planşă,
Sfârşim adesea umiliţi
Jucându-ne ultima şansă;
Căci din dorinţa de câştig
Mutăm cu disperare
Uitând că jocul e cu reguli
Şi de greşim, ne doare;
Abuzând de combinaţii
Ce par să facă totul mai uşor,
Ieşim învinşi, şi noi, la fel ca alţii
Că jocul asta n-are învingător.
Adesea simt cu jale,
Că lumea toată-i un joc prost
Iar noi, pionii din dotare
Gata să ne sacrificăm, grăbiţi
Să ne mutăm pe planşă,
Sfârşim adesea umiliţi
Jucându-ne ultima şansă;
Căci din dorinţa de câştig
Mutăm cu disperare
Uitând că jocul e cu reguli
Şi de greşim, ne doare;
Abuzând de combinaţii
Ce par să facă totul mai uşor,
Ieşim învinşi, şi noi, la fel ca alţii
Că jocul asta n-are învingător.
sâmbătă, 11 februarie 2012
Dorinţă
În noaptea asta neagră şi geroasă
mi-e teamă parcă ochii să-i închid,
să nu cumva s-apară vreo năpastă
din gândul meu să te alunge-n frig;
Căci tot ce vreau când noaptea vine
şi somnul mă ademeneşte lin,
e să transform gândul la tine
în vis de ideal sublim;
să trec prin noapte ne-nfricat,
să mă salvez prin tine
de întunericul deşart
ce-l simt acum în mine;
şi-n zori când ochii îi deschid
ştiind că-mi eşti aproape
să-nving timida mea trăire
să pot să trec la fapte.
mi-e teamă parcă ochii să-i închid,
să nu cumva s-apară vreo năpastă
din gândul meu să te alunge-n frig;
Căci tot ce vreau când noaptea vine
şi somnul mă ademeneşte lin,
e să transform gândul la tine
în vis de ideal sublim;
să trec prin noapte ne-nfricat,
să mă salvez prin tine
de întunericul deşart
ce-l simt acum în mine;
şi-n zori când ochii îi deschid
ştiind că-mi eşti aproape
să-nving timida mea trăire
să pot să trec la fapte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)