Rugă

Când toată a lumii răsuflare
În a Ta casă va veni
Îndură-te mărite Doamne
Fi blând, şi nu ne osândii

Ne-ai dat o viaţă să trăim
Prin multele păcate
Iar noi, umilii Tăi copii
Le-am făptuit pe toate

Fi blând şi iartă-ne greşeala
Căci noi destul ne pedepsim
Uitând că viaţa-i trecatoare
Şi vine o vreme când murim.

Nebunia dimineţii

Când dimineaţa mă trezesc
Cu soarele deodată,
Îmi vine aşa un dor nebun
Să plec pe munţi îndată

Să fiu acolo sus, cu el
Să-i simt suav arsura,
Să uit ca totu-i efemer,
S-ascult timid natura;

Să râd, când trupu-mi obosit
A merge nu mai poate
Căci sunt părtaş neosândit
La toate aceste fapte.