Dorinţă

În noaptea asta neagră şi geroasă
mi-e teamă parcă ochii să-i închid,
să nu cumva s-apară vreo năpastă
din gândul meu să te alunge-n frig;

Căci tot ce vreau când noaptea vine
şi somnul mă ademeneşte lin,
e să transform gândul la tine
în vis de ideal sublim;

să trec prin noapte ne-nfricat,
să mă salvez prin tine
de întunericul deşart
ce-l simt acum în mine;

şi-n zori când ochii îi deschid
ştiind că-mi eşti aproape
să-nving timida mea trăire
să pot să trec la fapte.