vineri, 4 februarie 2011

Năluca

În decoru-ntunecat
Al unei dimineţi de iarnă,
Se vede-n zare un pom
Şi lângă el o damă;

Cu trup blajin,
Cu părul blond
Şi ochii de crăiasă,
Poartă pe ea, doar un furou
Ce pare de mătasă;

Râde si danseaza-n frig
Şi pare că nu-i pasă
De gerul care a-ngheţat
Până si-a mea fereastră.

O privesc neîncetat
Sorbindu-i parcă nebunia
Dorind ca trupu-i dezmierdat
Să-mi populeze împărăţia;

Dar uite, soarele răsare
Şi pare ca nu-i place,
Orbită de lumina-i
Din şcenă se retrage,
Lasând în urmă, gerul,
Şi haina-i de mătase.

8 comentarii: