În decoru-ntunecat
Al unei dimineţi de iarnă,
Se vede-n zare un pom
Şi lângă el o damă;
Cu trup blajin,
Cu părul blond
Şi ochii de crăiasă,
Poartă pe ea, doar un furou
Ce pare de mătasă;
Râde si danseaza-n frig
Şi pare că nu-i pasă
De gerul care a-ngheţat
Până si-a mea fereastră.
O privesc neîncetat
Sorbindu-i parcă nebunia
Dorind ca trupu-i dezmierdat
Să-mi populeze împărăţia;
Dar uite, soarele răsare
Şi pare ca nu-i place,
Orbită de lumina-i
Din şcenă se retrage,
Lasând în urmă, gerul,
Şi haina-i de mătase.
like :x
RăspundețiȘtergere@anca: >:D<
RăspundețiȘtergereFaina creatia, ma gandesc la ceva,
RăspundețiȘtergere@dinathus2rt: la ce anume tibi?
RăspundețiȘtergereI like it , imi place ..... keep up and don't give up !
RăspundețiȘtergerefrumos frumos. ;;)
RăspundețiȘtergerefoarte faina....
RăspundețiȘtergere@ale: multumesc:-?
RăspundețiȘtergere