Ploaia

Când ploaia cea rece
Trupu-mi îmbie,
Când vântul cel aspru
Prin păr îmi adie,
Când picuri din cer
Lovesc, fără rană
Pe corpu-mi plăpând
Ce aburi emană;

Când ochi-mi albaştrii
De fulger se tem,
Când păsări speriate şi ude
Stau ghem;
Atunci pe pământ
E o nouă furtună
Ce poate ne-aduce
O viaţă mai bună.