Scrisoare nebună

Şi daca-lumii nebunie
Ar fi s-o cânt la nesfârşit
Nu mi-ar ajunge viaţa toată;
Şi nici nu cred că-s nevoit
Să dau astfel de importanţă
Unor greşeli, prea omeneşti,
Urcând pe treapta vieţii mele
Aceste lucruri nefireşti;

Dar cine e nebun, de fapt,
Şi ce înseamnă nebunia?
O fi doar un concept banal
Care divide omenirea?
Există oare înţelepţi,
Sau doar nebuni inteligenţi?
Există oare visători,
Sau doar nebuni încrezători?
Există-n lume ierarhie
Sau ş-asta e o nebunie?

Eii...cum o fi pe acest pământ,
Nu cred că voi ştii eu vreodată
Şi nici nu cred că ar conta,
Când viata-mi plină de păcate
Din nebunie va scăpa.


PS: Vă spun un mic secret acum,
Acest poem, de-i rau sau bun
Este semnat de un nebun!